Acord prenupțial – model actualizat pentru anul 2026

Acord prenupțial – cum se încheie convenția matrimonială

Un acord prenupțial este documentul prin care viitorii soți stabilesc regimul aplicabil bunurilor, veniturilor și anumitor obligații patrimoniale după încheierea căsătoriei. În legislația română, denumirea corectă a documentului este convenție matrimonială.

Convenția este utilizată atunci când viitorii soți nu doresc aplicarea automată a regimului comunității legale sau când vor să adapteze regulile patrimoniale ale căsătoriei la situația lor financiară, profesională și familială.

Prin acest document se poate alege regimul separației de bunuri sau regimul comunității convenționale. Dacă viitorii soți nu încheie nicio convenție matrimonială, li se aplică regimul comunității legale.

Ce înseamnă acord prenupțial în România

Expresia „acord prenupțial” provine din limbajul internațional și este utilizată pentru un document semnat înainte de căsătorie. Codul civil român utilizează însă termenul de convenție matrimonială.

Documentul nu reprezintă un simplu contract privat semnat acasă. Convenția matrimonială trebuie autentificată de notarul public, sub sancțiunea nulității absolute. Un înscris semnat numai de viitorii soți, chiar dacă este redactat de aceștia sau semnat în fața unor martori, nu produce efectele unei convenții matrimoniale valabile.

Acordul reglementează în principal raporturile patrimoniale dintre soți și efectele regimului matrimonial în relația cu alte persoane. Acesta nu poate transforma căsătoria într-o relație comercială și nu poate elimina drepturile și obligațiile personale obligatorii prevăzute de lege.

Când poate fi încheiat acordul prenupțial

Convenția matrimonială poate fi încheiată înainte de căsătorie. În această situație, documentul nu produce efecte imediat după autentificare, ci numai de la data încheierii căsătoriei.

Dacă viitorii soți semnează convenția, dar nu mai încheie căsătoria, regimul matrimonial ales nu începe să funcționeze. Regimul matrimonial are ca fundament căsătoria și nu poate exista în afara acesteia.

Soții deja căsătoriți pot modifica regimul matrimonial după împlinirea termenului prevăzut de Codul civil. Modificarea convențională poate fi făcută după cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, printr-o nouă convenție autentică și cu respectarea formalităților de publicitate.

Cele trei regimuri matrimoniale

Viitorii soți nu pot inventa un al patrulea regim matrimonial complet diferit de cele prevăzute de lege. Convenția trebuie construită în limitele separației de bunuri sau ale comunității convenționale.

Comunitatea legală

Comunitatea legală este regimul aplicabil în lipsa unei convenții matrimoniale. În cadrul acestuia, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, în condițiile legii, sunt în principiu bunuri comune ale soților.

Anumite bunuri rămân proprii, cum sunt, în condițiile Codului civil, bunurile dobândite prin moștenire sau donație, bunurile de uz personal, bunurile destinate exercitării profesiei și alte categorii prevăzute expres de lege.

Soții care acceptă regulile comunității legale nu trebuie să semneze un acord prenupțial numai pentru confirmarea acestui regim. Alegerea comunității legale este menționată în actul de căsătorie și în registrele aplicabile.

Separația de bunuri

În regimul separației de bunuri, fiecare soț este proprietarul exclusiv al bunurilor pe care le deținea înainte de căsătorie și al bunurilor pe care le dobândește în nume propriu după încheierea căsătoriei.

Fiecare soț își administrează și dispune de patrimoniul propriu în limitele legii. Faptul că soții sunt căsătoriți nu transformă automat bunurile cumpărate separat în proprietate comună.

Dacă soții cumpără împreună un bun, acesta poate fi deținut de amândoi în coproprietate pe cote-părți. Actul de dobândire trebuie să indice cota fiecăruia sau modalitatea în care aceștia dobândesc proprietatea.

Regimul separației de bunuri este reglementat distinct de Codul civil și se alege prin convenție matrimonială.

Când poate fi utilă separația de bunuri

Acest regim poate fi analizat atunci când unul sau ambii viitori soți:

• dețin o societate sau desfășoară o activitate antreprenorială;
• au patrimoniu important înaintea căsătoriei;
• au copii dintr-o relație anterioară;
• au niveluri foarte diferite ale veniturilor și activelor;
• contractează frecvent credite sau garanții comerciale;
• doresc o delimitare clară a bunurilor cumpărate individual;
• dețin proprietăți în mai multe state;
• doresc să reducă disputele privind proveniența bunurilor;
• au datorii profesionale sau riscuri legate de afaceri;
• doresc să mențină independența administrării patrimoniului.

Separația de bunuri nu înseamnă că soții nu se pot ajuta financiar, nu pot avea conturi comune sau nu pot cumpăra bunuri împreună. Aceasta stabilește numai regulile juridice prin care se identifică proprietatea și obligațiile fiecăruia.

Comunitatea convențională

Comunitatea convențională permite viitorilor soți să adapteze regimul comunității în limitele prevăzute de Codul civil.

Prin convenție pot fi stabilite, după caz:

• includerea în comunitate a unor bunuri care ar fi în mod obișnuit proprii;
• restrângerea comunității la anumite bunuri sau categorii de bunuri;
• reguli privind administrarea anumitor active;
• cerința acordului ambilor soți pentru anumite acte;
• modalitatea lichidării comunității;
• clauza de preciput, în condițiile legii;
• alte reguli permise expres de Codul civil.

Comunitatea convențională nu permite eliminarea tuturor normelor obligatorii. Clauzele trebuie să respecte egalitatea dintre soți, drepturile creditorilor și limitele stabilite de lege.

Ce poate conține un acord prenupțial

Identificarea bunurilor deținute înainte de căsătorie

Convenția poate fi însoțită de un inventar al bunurilor fiecărui viitor soț. Inventarul poate avea o importanță practică majoră pentru dovedirea proprietății, mai ales în regimul separației de bunuri.

Pot fi menționate:

• apartamentele, casele și terenurile;
• autoturismele;
• conturile bancare și depozitele;
• acțiunile și părțile sociale;
• titlurile de valoare;
• criptomonedele și activele digitale;
• echipamentele profesionale;
• obiectele de artă și bunurile de valoare;
• drepturile de proprietate intelectuală;
• creanțele față de alte persoane;
• împrumuturile acordate;
• bunurile situate în străinătate.

Pentru fiecare bun este utilă indicarea actului de dobândire, valorii aproximative, datei dobândirii și documentelor care confirmă proprietatea.

Identificarea datoriilor existente

Viitorii soți trebuie să discute și obligațiile financiare, nu numai activele.

Inventarul datoriilor poate include:

• creditele ipotecare;
• creditele de consum;
• leasingurile;
• împrumuturile primite de la persoane fizice sau companii;
• garanțiile acordate pentru alte persoane;
• datoriile fiscale;
• obligațiile rezultate din activități profesionale;
• litigiile cu posibil impact financiar;
• obligațiile de întreținere;
• datoriile aferente unor bunuri.

Convenția nu poate fi utilizată pentru ascunderea patrimoniului sau pentru lipsirea creditorilor de posibilitatea de a-și recupera creanțele. Formalitățile de publicitate au tocmai rolul de a face regimul matrimonial cunoscut terților.

Bunurile dobândite după căsătorie

Acordul trebuie să clarifice modul în care vor fi tratate bunurile cumpărate după căsătorie.

În regimul separației de bunuri, proprietatea poate rezulta din:

• numele persoanei înscrise în contractul de cumpărare;
• sursa fondurilor;
• cota menționată în act;
• documentele bancare;
• facturile și contractele;
• eventualul acord privind coproprietatea.

Dacă ambii soți contribuie la cumpărarea unei locuințe, actul de achiziție trebuie să indice drepturile fiecăruia. Convenția matrimonială nu înlocuiește automat contractul prin care este cumpărat bunul.

Veniturile fiecărui soț

Convenția poate clarifica regimul veniturilor și modul în care acestea sunt utilizate pentru cheltuielile familiei.

Pot fi avute în vedere:

• salariile;
• veniturile din activități independente;
• dividendele;
• chiriile;
• dobânzile;
• veniturile din drepturi de autor;
• veniturile din investiții;
• profiturile obținute din activitatea unei firme;
• veniturile provenite din bunurile proprii.

Indiferent de regimul matrimonial ales, soții au obligații legale privind sprijinul reciproc și contribuția la cheltuielile căsătoriei. Convenția nu trebuie redactată astfel încât un soț să fie complet eliberat de orice contribuție la viața familiei.

Cheltuielile căsătoriei

Viitorii soți pot stabili reguli practice privind suportarea cheltuielilor curente.

Documentul poate menționa:

• contribuția egală;
• contribuția proporțională cu veniturile;
• utilizarea unui cont comun;
• plata separată a anumitor cheltuieli;
• contribuția la ratele locuinței;
• cheltuielile pentru copii;
• cheltuielile medicale;
• vacanțele și achizițiile importante;
• constituirea unui fond de rezervă.

Aceste clauze trebuie să rămână compatibile cu obligațiile matrimoniale imperative și nu trebuie să creeze un dezechilibru contrar legii.

Afacerea deținută de unul dintre soți

Un acord prenupțial poate fi util atunci când unul dintre viitorii soți este asociat, acționar, administrator sau titularul unei activități independente.

Documentul poate identifica:

• societatea și participația deținută;
• valoarea aproximativă a participației;
• data dobândirii;
• dividendele și veniturile asociate;
• împrumuturile acordate societății;
• garanțiile personale oferite;
• drepturile de proprietate intelectuală ale afacerii;
• bunurile utilizate în activitatea profesională.

Convenția nu modifică singură actul constitutiv al societății și nu acordă automat celuilalt soț calitatea de asociat. Transferul părților sociale sau al acțiunilor presupune formalități distincte.

Datoriile generate de activitatea profesională

Separația de bunuri poate facilita delimitarea patrimoniilor, dar nu oferă protecție absolută împotriva oricărei executări.

Trebuie analizate:

• garanțiile semnate de ambii soți;
• bunurile cumpărate împreună;
• conturile comune;
• datoriile contractate pentru cheltuielile familiei;
• garanțiile reale constituite asupra bunurilor;
• actele realizate pentru fraudarea creditorilor;
• drepturile creditorilor dobândite înaintea modificării regimului.

Creditorii nu pot fi prejudiciați prin schimbarea artificială a regimului matrimonial. Codul civil și formalitățile de publicitate protejează opozabilitatea și drepturile terților.

Locuința familiei

Regimul matrimonial ales nu elimină normele speciale privind locuința familiei. Chiar dacă imobilul aparține exclusiv unuia dintre soți, anumite acte care afectează folosința locuinței familiale pot necesita consimțământul celuilalt soț, în condițiile Codului civil.

Convenția trebuie să distingă între:

• dreptul de proprietate asupra imobilului;
• folosirea locuinței de către familie;
• plata ratelor și a cheltuielilor;
• investițiile realizate de soțul neproprietar;
• drepturile copiilor de a locui în imobil;
• efectele unei eventuale vânzări.

Investițiile într-un bun al celuilalt soț

Pot apărea dispute atunci când un soț investește bani sau muncă într-un imobil care aparține exclusiv celuilalt.

Convenția poate stabili reguli privind:

• dovada contribuțiilor;
• renovările și extinderile;
• plata ratelor unui credit;
• achiziția mobilierului;
• dreptul la rambursarea investiției;
• evaluarea îmbunătățirilor;
• documentele care trebuie păstrate;
• momentul în care poate fi solicitată compensarea.

Clauza trebuie redactată precis. O contribuție financiară nu transformă automat soțul investitor în coproprietar dacă nu este încheiat și actul necesar pentru transmiterea unei cote de proprietate.

Conturile bancare

Viitorii soți pot păstra conturi separate și pot deschide un cont comun destinat cheltuielilor familiei.

Acordul poate reglementa:

• conturile existente înainte de căsătorie;
• conturile în care sunt încasate salariile;
• procentul transferat într-un cont comun;
• dreptul fiecărui titular de operare;
• economiile și investițiile;
• plata creditelor;
• dovezile transferurilor între soți;
• tratamentul sumelor primite prin moștenire sau donație.

Convenția matrimonială nu înlocuiește documentele și împuternicirile bancare. Accesul la un cont se stabilește și prin contractul încheiat cu banca.

Imobilele cumpărate împreună

Chiar și în regimul separației de bunuri, soții pot cumpăra împreună un apartament, o casă sau un teren.

Actul de cumpărare trebuie să precizeze:

• cota fiecărui soț;
• prețul total;
• contribuția fiecăruia;
• creditul contractat;
• garanțiile;
• regulile privind vânzarea;
• dreptul de preferință, dacă este stabilit;
• folosirea imobilului;
• suportarea cheltuielilor.

Dacă unul dintre soți contribuie cu 70% din preț, iar celălalt cu 30%, cotele trebuie reflectate în actul de dobândire dacă părțile doresc proprietate în aceste proporții.

Bunurile primite prin moștenire sau donație

Convenția poate inventaria bunurile primite anterior prin moștenire sau donație și poate clarifica tratamentul veniturilor rezultate din acestea.

Este recomandată păstrarea:

• certificatelor de moștenitor;
• contractelor de donație;
• extraselor de carte funciară;
• extraselor bancare;
• documentelor privind vânzarea bunurilor moștenite;
• dovezilor privind reinvestirea sumelor.

Dacă un bun propriu este vândut, trebuie documentat traseul banilor utilizați ulterior pentru cumpărarea unui alt activ.

Clauza de preciput

Convenția matrimonială poate conține, în condițiile Codului civil, o clauză de preciput. Prin aceasta, soțul supraviețuitor poate prelua fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe bunuri comune indicate în convenție.

Clauza poate privi, de exemplu:

• locuința comună;
• mobilierul locuinței;
• un autoturism comun;
• un anumit cont comun;
• alte bunuri comune determinate sau determinabile.

Clauza nu trebuie confundată cu un testament și nu poate afecta nelimitat drepturile creditorilor sau normele succesorale obligatorii. Codul civil reglementează clauza de preciput în cadrul convenției matrimoniale.

Ce nu poate conține acordul prenupțial

Codul civil stabilește limite obligatorii. Prin convenția matrimonială nu se poate deroga de la normele privind egalitatea dintre soți, autoritatea părintească și devoluțiunea succesorală legală, sub sancțiunea nulității absolute.

Un acord prenupțial nu ar trebui să prevadă:

• că numai unul dintre soți poate lua toate deciziile familiale;
• renunțarea anticipată totală la autoritatea părintească;
• stabilirea definitivă a locuinței copiilor în cazul unui viitor divorț;
• eliminarea dreptului copilului la întreținere;
• renunțarea anticipată la o moștenire care nu este încă deschisă;
• înlăturarea completă a drepturilor succesorale printr-o clauză nepermisă;
• obligații contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
• sancțiuni disproporționate pentru solicitarea divorțului;
• clauze care creează o autoritate personală a unui soț asupra celuilalt;
• ascunderea frauduloasă a bunurilor față de creditori.

Poate acordul stabili cine primește copiii?

Nu poate stabili în mod definitiv și obligatoriu soluția privind copiii în cazul unui divorț viitor.

Autoritatea părintească, locuința copilului, relațiile personale și contribuția la întreținere sunt analizate în funcție de interesul superior al copilului și de situația existentă la momentul separării.

Viitorii soți pot discuta principii generale privind cooperarea parentală, dar acestea nu pot înlătura competența autorităților și normele obligatorii privind protecția copilului.

Poate acordul exclude pensia de întreținere?

Nu trebuie introduse clauze prin care se elimină anticipat drepturile obligatorii la întreținere ale copiilor.

În ceea ce privește raporturile dintre soți sau foști soți, orice clauză trebuie verificată în raport cu normele obligatorii și cu condițiile concrete prevăzute de lege. O formulare generală prin care fiecare renunță pentru totdeauna la orice drept, indiferent de circumstanțe, poate fi nevalabilă sau inaplicabilă.

Poate fi prevăzută o penalitate pentru divorț?

Convenția matrimonială nu ar trebui să transforme dreptul de a solicita divorțul într-o obligație financiară disproporționată.

O clauză prin care soțul care introduce cererea de divorț pierde automat toate bunurile sau trebuie să plătească o sumă foarte mare poate fi contrară normelor obligatorii, ordinii publice sau egalității dintre soți.

Convenția poate reglementa efectele patrimoniale permise ale încetării regimului matrimonial, nu poate interzice în mod practic exercitarea unui drept recunoscut de lege.

Forma autentică notarială

Convenția matrimonială trebuie autentificată de notarul public. Forma autentică este o condiție de valabilitate, nu numai o modalitate recomandată de probă.

În cadrul procedurii, notarul verifică:

• identitatea părților;
• capacitatea acestora;
• consimțământul liber;
• regimul matrimonial ales;
• legalitatea clauzelor;
• documentele privind bunurile;
• înțelegerea efectelor juridice;
• respectarea cerințelor de formă;
• formalitățile de publicitate.

Legea notarilor reglementează autentificarea înscrisurilor și verificarea condițiilor de fond și de formă ale actului notarial.

Pot viitorii soți folosi notari diferiți?

Convenția este un act bilateral și trebuie autentificată în cadrul unei proceduri notariale care confirmă consimțământul ambelor părți.

Dacă una dintre persoane nu se poate prezenta personal, trebuie verificată posibilitatea reprezentării printr-un mandatar și conținutul procurii speciale. Mandatul trebuie să permită în mod clar alegerea regimului și acceptarea clauzelor convenției.

În situațiile internaționale pot fi necesare apostila, supralegalizarea sau traducerea autorizată a procurii și a celorlalte documente.

Documente necesare la notar

Lista exactă depinde de regimul ales și de bunurile incluse în convenție.

În mod obișnuit pot fi solicitate:

• actele de identitate;
• certificatele de naștere;
• datele privind viitoarea căsătorie;
• actele de proprietate asupra imobilelor;
• extrase de carte funciară;
• documentele vehiculelor;
• extrasele bancare;
• documentele privind societățile și participațiile;
• contractele de credit;
• documentele privind datoriile;
• inventarul bunurilor mobile;
• evaluările, dacă sunt necesare;
• procurile speciale;
• documentele străine traduse și legalizate.

Publicitatea convenției matrimoniale

Convenția și regimul matrimonial ales trebuie înscrise în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale pentru a fi opozabile terților.

În registru sunt înscrise regimul ales, schimbările ulterioare, modificarea, revocarea sau anularea convenției. Convenția încheiată înainte de căsătorie este înscrisă în registru după încheierea căsătoriei.

Formalitățile pot include, în funcție de situație:

• mențiunea în actul de căsătorie;
• înscrierea în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale;
• notarea în cartea funciară;
• înscrierea în registrul comerțului;
• înscrierea în alte registre de publicitate;
• comunicarea schimbărilor către instituțiile relevante.

Publicitatea are rolul de a permite terților să verifice regimul patrimonial aplicabil soților.

Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale

Registrul este organizat la nivelul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

În acesta se înscriu:

• comunitatea legală;
• separația de bunuri;
• comunitatea convențională;
• schimbarea regimului;
• modificarea convenției;
• revocarea acesteia;
• anularea convenției;
• datele actului de căsătorie.

Regulile registrului permit eliberarea de extrase și consultarea informațiilor în condițiile prevăzute de normele metodologice. Extrasul nu include codul numeric personal și adresa soților.

Opozabilitatea față de creditori

Semnarea convenției între soți și opozabilitatea acesteia față de terți sunt aspecte diferite.

Dacă formalitățile de publicitate nu sunt îndeplinite, terții de bună-credință pot să nu fie ținuți de anumite efecte ale regimului ales. Codul civil reglementează publicitatea convenției și inopozabilitatea acesteia.

De aceea, viitorii soți nu trebuie să considere că păstrarea documentului într-un sertar este suficientă pentru a proteja regimul în raport cu băncile, furnizorii sau alți creditori.

Protecția împotriva executării silite

Convenția matrimonială și documentele cu dată certă pot avea o importanță practică în dovedirea proprietății asupra bunurilor mobile aflate în locuința comună.

Codul de procedură civilă prevede reguli speciale privind dovada proprietății soțului care contestă executarea bunurilor mobile aflate în locuința sau întreprinderea debitorului. Convenția matrimonială și înscrisurile cu dată certă pot fi relevante în această procedură.

Pentru o protecție practică este recomandată păstrarea:

• facturilor;
• contractelor de cumpărare;
• extraselor bancare;
• inventarelor notariale;
• certificatelor de garanție;
• fotografiilor și seriilor bunurilor;
• documentelor privind donațiile și moștenirile.

Modificarea acordului înainte de căsătorie

Convenția matrimonială poate fi modificată înainte de încheierea căsătoriei, cu respectarea formei autentice și a limitelor legale.

Modificarea poate privi:

• regimul ales;
• lista bunurilor;
• clauzele privind administrarea;
• cotele de proprietate;
• clauza de preciput;
• modalitatea lichidării;
• alte dispoziții permise.

Orice modificare trebuie autentificată. Un mesaj, o înțelegere verbală sau un document privat ulterior nu modifică valabil convenția autentică. Codul civil reglementează expres posibilitatea modificării convenției înainte de căsătorie.

Schimbarea regimului în timpul căsătoriei

După cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, soții pot înlocui regimul existent cu un alt regim permis de lege sau îl pot modifica, cu respectarea condițiilor legale.

Schimbarea poate presupune:

• trecerea de la comunitatea legală la separația de bunuri;
• trecerea de la separație la comunitate convențională;
• modificarea întinderii comunității convenționale;
• introducerea sau eliminarea unor clauze;
• lichidarea regimului anterior;
• întocmirea unui inventar nou;
• actualizarea registrelor publice.

Onorariile notariale pentru alegerea și modificarea regimului matrimonial se stabilesc potrivit regulilor aplicabile activității notariale. Actul de lichidare necesar la schimbarea regimului este o procedură distinctă.

Lichidarea regimului matrimonial anterior

Schimbarea regimului nu înseamnă că bunurile și datoriile existente dispar sau sunt repartizate automat.

Poate fi necesară lichidarea regimului anterior, care presupune:

• identificarea bunurilor comune;
• identificarea bunurilor proprii;
• evaluarea activelor;
• stabilirea datoriilor comune;
• determinarea contribuției fiecărui soț;
• atribuirea bunurilor;
• plata eventualelor sulte;
• actualizarea cărții funciare;
• modificarea evidențelor societăților;
• informarea creditorilor, când este necesar.

Anularea convenției matrimoniale

Convenția poate fi contestată dacă nu au fost respectate condițiile de validitate, dacă a existat un viciu de consimțământ sau dacă anumite clauze încalcă normele obligatorii.

Pot apărea probleme în cazul:

• lipsei formei autentice;
• lipsei capacității;
• semnării sub presiune;
• fraudei;
• ascunderii intenționate a unor informații esențiale;
• clauzelor contrare egalității dintre soți;
• clauzelor privind autoritatea părintească nepermise;
• încălcării regulilor succesorale obligatorii;
• unui obiect imposibil sau ilegal.

Codul civil sancționează cu nulitatea absolută derogările nepermise de la normele indicate în materia obiectului convenției matrimoniale.

Consimțământul liber al ambelor persoane

Convenția trebuie negociată și semnată liber. Niciun viitor soț nu trebuie obligat să accepte documentul prin amenințări, presiune financiară sau condiționări abuzive.

Pentru reducerea riscului de contestare este recomandat ca:

• documentul să fie discutat din timp;
• fiecare persoană să primească proiectul înainte de semnare;
• bunurile și datoriile să fie declarate transparent;
• clauzele să fie explicate de notar;
• fiecare parte să poată solicita consultanță separată;
• semnarea să nu aibă loc sub presiunea datei nunții;
• modificările să fie documentate.

Este necesar un avocat?

Convenția trebuie autentificată de notar, iar notarul verifică legalitatea actului. Asistența unui avocat separat nu este obligatorie pentru orice convenție.

Consultarea unui avocat poate fi utilă dacă:

• patrimoniul este complex;
• există societăți și participații;
• unul dintre soți are datorii importante;
• există copii din relații anterioare;
• sunt deținute bunuri în alte state;
• documentul conține o clauză de preciput;
• există diferențe mari între situațiile financiare;
• se dorește o comunitate convențională complexă;
• urmează să fie schimbat regimul în timpul căsătoriei.

Acordul prenupțial și moștenirea

Regimul matrimonial și succesiunea sunt instituții diferite. Mai întâi se identifică și, dacă este necesar, se lichidează regimul matrimonial, apoi se stabilește patrimoniul succesoral al persoanei decedate.

Convenția poate influența:

• ce bunuri aparțineau exclusiv defunctului;
• ce bunuri erau comune;
• cotele rezultate din lichidare;
• aplicarea clauzei de preciput;
• masa bunurilor care intră în succesiune.

Convenția nu poate elimina printr-o clauză nepermisă regulile succesiunii legale. Codul civil interzice derogarea prin convenție de la devoluțiunea succesorală legală.

Acordul prenupțial și testamentul

Convenția matrimonială reglementează raporturile patrimoniale ale soților. Testamentul stabilește dispoziții pentru momentul decesului.

O planificare patrimonială completă poate presupune:

• convenție matrimonială;
• testament;
• clauză de preciput;
• asigurare de viață;
• desemnarea beneficiarilor;
• donații;
• organizarea participațiilor într-o companie;
• planificarea succesiunii unei afaceri.

Documentele trebuie corelate pentru a evita clauzele contradictorii.

Acordul prenupțial și divorțul

La divorț, regimul matrimonial încetează și trebuie lichidat potrivit regimului ales și situației bunurilor.

Convenția poate facilita identificarea:

• bunurilor proprii;
• bunurilor comune;
• cotelor de coproprietate;
• datoriilor personale;
• datoriilor comune;
• investițiilor realizate într-un bun propriu;
• sumelor transferate între soți;
• regulilor de împărțire permise.

Documentul nu produce automat divorțul și nu înlocuiește hotărârea judecătorească, certificatul de divorț sau actele necesare partajului.

Partajul bunurilor

Convenția nu trebuie confundată cu partajul. Aceasta stabilește regimul bunurilor, în timp ce partajul împarte concret bunurile comune sau coproprietatea.

La încetarea căsătoriei pot fi necesare:

• inventarierea bunurilor;
• evaluarea imobilelor;
• stabilirea soldurilor conturilor;
• determinarea datoriilor;
• calcularea contribuțiilor;
• atribuirea activelor;
• plata unei sulte;
• semnarea unui act notarial;
• sesizarea instanței în lipsa acordului.

Acord prenupțial pentru persoane cu copii din relații anterioare

Convenția poate ajuta la delimitarea bunurilor aduse în căsătorie și la organizarea patrimoniului, însă nu înlocuiește planificarea succesorală.

Persoanele aflate în această situație pot analiza:

• separația de bunuri;
• inventarul proprietăților existente;
• drepturile copiilor din relații anterioare;
• testamentul;
• clauza de preciput;
• dreptul soțului de a folosi locuința;
• participațiile la societăți;
• beneficiarii asigurărilor;
• efectele donațiilor anterioare.

Acord prenupțial pentru antreprenori

Antreprenorul trebuie să delimiteze participația deținută, bunurile afacerii și garanțiile acordate creditorilor.

Convenția poate fi însoțită de:

• certificatul constatator al societății;
• actul constitutiv;
• registrul asociaților;
• situațiile financiare;
• contractele de împrumut;
• garanțiile personale;
• evaluarea participației;
• documentele privind mărcile și drepturile intelectuale.

Regimul separației de bunuri nu elimină riscul generat de garanțiile semnate personal de ambii soți sau de bunurile oferite în garanție de aceștia.

Acord prenupțial pentru persoane cu bunuri în străinătate

Într-o situație internațională trebuie analizate regulile conflictuale privind legea aplicabilă regimului matrimonial și efectele recunoașterii convenției în statele în care se află bunurile.

Pot fi necesare:

• documente bilingve;
• traduceri autorizate;
• apostilarea;
• supralegalizarea;
• consultarea unui notar din statul în care se află bunul;
• verificarea registrelor locale;
• corelarea cu regulile succesorale;
• analiza rezidenței obișnuite și a cetățeniei.

Faptul că o convenție este valabilă în România nu garantează automat că toate clauzele sale vor produce aceleași efecte în orice alt stat.

Cât costă acordul prenupțial

Convenția matrimonială este autentificată de notar. Onorariul pentru alegerea regimului matrimonial prin convenție se stabilește potrivit regulilor privind onorariile notariale, între notar și solicitant.

Costul poate depinde de:

• complexitatea documentului;
• numărul bunurilor;
• necesitatea unui inventar;
• existența bunurilor în străinătate;
• traduceri și interpreți;
• numărul anexelor;
• clauza de preciput;
• procedurile de publicitate;
• eventuala lichidare a unui regim anterior.

Pentru o estimare exactă trebuie transmise notarului informațiile și documentele relevante.

Cu cât timp înainte de nuntă trebuie semnat

Legea nu trebuie interpretată ca impunând semnarea numai cu câteva zile înainte de căsătorie. Este recomandat ca discuțiile să înceapă suficient de devreme pentru ca ambele persoane să poată analiza clauzele fără presiune.

O pregătire din timp permite:

• inventarierea activelor;
• verificarea datoriilor;
• evaluarea bunurilor;
• obținerea documentelor societăților;
• consultarea separată;
• corectarea proiectului;
• traducerea documentelor străine;
• programarea autentificării.

Acordul trebuie păstrat după căsătorie?

Fiecare soț trebuie să păstreze un exemplar al convenției și al anexelor.

Este utilă păstrarea împreună a:

• convenției autentice;
• inventarului;
• actelor de proprietate;
• extraselor bancare;
• documentelor privind datoriile;
• actului de căsătorie;
• dovezii publicității;
• actelor adiționale;
• documentelor privind cumpărăturile importante realizate ulterior.

Greșeli frecvente la încheierea acordului prenupțial

Printre cele mai frecvente probleme se află:

• semnarea unui document privat fără autentificare;
• folosirea unui model din altă țară;
• confundarea convenției cu un testament;
• alegerea separației fără inventarierea bunurilor;
• ascunderea datoriilor;
• neindicarea participațiilor în firme;
• clauze privind copiii care nu pot produce efecte;
• renunțări succesorale nepermise;
• penalități excesive pentru divorț;
• lipsa publicității în registre;
• neactualizarea documentului după schimbări importante;
• amestecarea constantă a fondurilor fără păstrarea dovezilor;
• necorelarea convenției cu actele de cumpărare;
• ignorarea drepturilor creditorilor;
• semnarea sub presiunea datei nunții.

Ce trebuie verificat înainte de autentificare

Înainte de semnare, viitorii soți trebuie să verifice:

• regimul matrimonial dorit;
• efectele fiecărui regim;
• bunurile existente;
• datoriile și garanțiile;
• participațiile în societăți;
• imobilele din țară și străinătate;
• veniturile și investițiile;
• regulile privind cheltuielile familiei;
• achizițiile comune viitoare;
• investițiile în bunurile celuilalt;
• clauza de preciput;
• efectele în cazul divorțului;
• efectele succesorale;
• formalitățile de publicitate;
• legalitatea tuturor clauzelor;
• consimțământul liber al ambelor persoane.

Întrebări frecvente despre acordul prenupțial

Este recunoscut acordul prenupțial în România?

Da. Instituția juridică este denumită convenție matrimonială și permite alegerea separației de bunuri sau a comunității convenționale.

Poate fi semnat acasă?

Un proiect poate fi pregătit în avans, dar convenția trebuie autentificată de notar. Lipsa formei autentice atrage nulitatea absolută.

Produce efecte înainte de căsătorie?

Convenția semnată înainte de căsătorie produce efecte de la data încheierii căsătoriei. Regimul matrimonial nu există în afara căsătoriei.

Ce se întâmplă dacă nunta este anulată?

Dacă nu se mai încheie căsătoria, regimul matrimonial ales nu intră în vigoare.

Separația de bunuri înseamnă că soții nu pot avea bunuri comune?

Nu. Aceștia pot cumpăra bunuri împreună și le pot deține în coproprietate pe cote-părți.

Poate fiecare soț să își păstreze salariul?

Regimul separației delimitează patrimoniile, însă soții păstrează obligațiile legale de sprijin și de contribuție la cheltuielile căsătoriei.

Poate acordul stabili cine primește copiii la divorț?

Nu în mod definitiv. Convenția nu poate deroga de la regulile privind autoritatea părintească, iar măsurile referitoare la copii sunt stabilite în funcție de interesul lor la momentul separării.

Poate unul dintre soți renunța la orice moștenire viitoare?

Convenția nu poate deroga de la devoluțiunea succesorală legală în afara limitelor permise de lege. Planificarea moștenirii trebuie realizată prin instrumentele juridice corespunzătoare.

Protejează separația bunurile împotriva creditorilor?

Poate ajuta la delimitarea proprietății, însă nu elimină garanțiile semnate, obligațiile comune sau drepturile creditorilor. Publicitatea și documentele de proprietate sunt esențiale.

Poate fi modificată convenția?

Da. Poate fi modificată înainte de căsătorie prin act autentic. După căsătorie, regimul poate fi modificat în condițiile Codului civil, după cel puțin un an de la încheierea căsătoriei.

Este obligatoriu un inventar al bunurilor?

Inventarul este foarte util, mai ales în regimul separației de bunuri, pentru dovedirea proprietății și evitarea disputelor. Notarul va indica documentele necesare situației concrete.

Poate acordul include o locuință cumpărată ulterior?

Convenția poate stabili principiile regimului aplicabil, dar actul prin care este cumpărată locuința trebuie să indice concret proprietarul sau cotele soților.

Poate fi inclusă o firmă în acord?

Pot fi identificate participațiile și regimul lor patrimonial. Convenția nu modifică însă automat actul constitutiv și nu transferă părțile sociale.

Este obligatorie publicitatea convenției?

Formalitățile de publicitate sunt necesare pentru opozabilitatea față de terți. Regimul și schimbările sale sunt înscrise în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale.

Cine înregistrează convenția în registru?

Notarul îndeplinește formalitățile aferente actului autentificat, iar oricare dintre soți poate solicita îndeplinirea formalităților de publicitate în condițiile normelor registrului.

Poate acordul prevedea că un soț pierde totul dacă solicită divorțul?

O asemenea clauză poate încălca normele obligatorii, egalitatea dintre soți și ordinea publică. Convenția trebuie să reglementeze patrimoniul în limitele legii, nu să împiedice exercitarea dreptului la divorț.

Este necesar avocatul dacă documentul este făcut la notar?

Nu este obligatoriu în orice situație. Consultanța separată este însă utilă în cazul patrimoniilor complexe, afacerilor, bunurilor internaționale sau al unor clauze cu efecte importante.

Convenția înlocuiește testamentul?

Nu. Convenția stabilește regimul matrimonial, iar testamentul reglementează dispozițiile pentru momentul decesului. Documentele pot fi folosite împreună, dar trebuie corelate.

Ce se întâmplă cu acordul după divorț?

Regimul matrimonial încetează și este lichidat potrivit convenției și legii. Obligațiile deja născute, drepturile creditorilor și regulile de partaj trebuie soluționate separat.