Contract creditare firma
Vrei să stabilești condițiile în care o firmă primește o sumă de bani cu titlu de împrumut? Complete…
Vrei să predai bunuri unei alte persoane sau firme pentru a fi vândute în numele tău? Completează descrierea bunurilor, prețurile, comisionul, durata și condițiile de plată, iar documentul final îl poți descărca în format Word, PDF și RTF.
Încheiat în temeiul art. 2054 și urm. din Codul civil, cu modificările și completările ulterioare.
Consignant: , CNP / CUI: , domiciliul / sediul în .
Consignatar: , CUI , sediul în .
Consignantul încredințează Consignatarului, spre vânzare în nume propriu dar pe seama consignantului, următoarele bunuri: , la prețul de vânzare stabilit: .
Consignatarul are dreptul la un comision de . Sumele încasate se decontează Consignantului .
Contractul este valabil pe perioada – . Bunurile nevândute se restituie Consignantului la cerere sau la expirare. Proprietatea rămâne la Consignant până la vânzare.
Consignatarul răspunde pentru bunurile primite și le păstrează separat. Contractul se completează cu dispozițiile Codului civil. Încheiat astăzi, , în două exemplare originale.
Un contract de consignație este documentul prin care proprietarul unor bunuri mobile le predă unei alte persoane pentru ca aceasta să le vândă unor cumpărători. Persoana care predă bunurile este denumită consignant, iar persoana care le primește și organizează vânzarea are calitatea de consignatar.
Potrivit Codului civil, consignația reprezintă o varietate a contractului de comision și are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile predate consignatarului în acest scop. Predarea mărfurilor nu reprezintă, prin ea însăși, o vânzare către consignatar, ci îi permite acestuia să păstreze, să prezinte și să comercializeze bunurile în condițiile convenite.
Contractul poate fi utilizat pentru îmbrăcăminte, obiecte de artă, mobilier, bijuterii, produse artizanale, cărți, echipamente, vehicule și alte bunuri mobile. Documentul trebuie să stabilească prețul de vânzare, comisionul consignatarului, perioada de expunere, modalitatea de încasare și condițiile în care bunurile nevândute sunt restituite.
Consignantul predă bunurile fără ca consignatarul să fie obligat să le cumpere pentru sine. Consignatarul încearcă să găsească unul sau mai mulți cumpărători și primește pentru activitatea sa un comision sau o altă remunerație stabilită prin contract.
După vânzare, consignatarul trebuie să întocmească evidențele convenite și să îi transfere consignantului suma care îi revine. Din prețul încasat pot fi scăzute comisionul și cheltuielile aprobate, dacă documentul prevede această posibilitate.
Pentru bunurile transmise în consignație, reglementările fiscale tratează livrarea dintre consignant și consignatar în raport cu momentul în care bunurile sunt vândute de consignatar clienților săi. Evidența contabilă și facturarea trebuie organizate potrivit situației fiscale concrete a părților.
Un magazin poate primi bunuri de la producători, artiști, colecționari sau persoane care doresc să le vândă fără să administreze direct relația cu cumpărătorii. Consignatarul expune produsele, oferă informații clienților, încasează prețul și raportează bunurile vândute.
Contractul trebuie să arate unde vor fi păstrate produsele, cine suportă cheltuielile de expunere și dacă magazinul poate muta bunurile într-un alt punct de vânzare. Trebuie stabilite și programul de inventariere și persoanele care au acces la mărfuri.
Bunurile pot fi promovate și vândute printr-un magazin online, o platformă sau un cont comercial administrat de consignatar. Documentul trebuie să precizeze cine pregătește fotografiile și descrierile, cine suportă costurile de promovare și cine răspunde pentru informațiile prezentate clienților.
Părțile trebuie să stabilească modalitatea de ambalare și expediere, costurile de transport, gestionarea retururilor și suportarea pierderilor produse în timpul livrării. Dacă produsele sunt depozitate la consignant până la apariția unei comenzi, această procedură trebuie descrisă separat.
Documentul trebuie să identifice complet consignantul și consignatarul. Pentru persoanele juridice se menționează denumirea, sediul, codul unic de înregistrare și reprezentantul legal, iar pentru persoanele fizice se completează datele necesare identificării.
Bunurile trebuie descrise într-un inventar anexat contractului. Pentru fiecare articol pot fi indicate denumirea, marca, modelul, seria, cantitatea, starea, valoarea estimată și prețul minim ori recomandat pentru vânzare.
Contractul trebuie să stabilească durata, comisionul, modalitatea de raportare, termenele de plată, răspunderea pentru bunuri și procedura de restituire. Dacă consignatarul poate acorda reduceri sau poate negocia prețul, limitele acestei autorizații trebuie precizate.
| Element | Ce trebuie stabilit | Importanță practică |
|---|---|---|
| Inventarul | Denumirea, cantitatea, starea și identificarea bunurilor | Dovedește ce produse au fost predate consignatarului |
| Prețul de vânzare | Preț fix, preț minim sau interval permis | Împiedică vânzarea sub valoarea acceptată |
| Comisionul | Procentul sau suma reținută pentru fiecare vânzare | Clarifică remunerația consignatarului |
| Decontarea | Raportul vânzărilor și termenul transferului banilor | Permite urmărirea sumelor datorate consignantului |
| Riscul asupra bunurilor | Răspunderea pentru furt, pierdere sau deteriorare | Stabilește cine suportă eventualele prejudicii |
| Restituirea | Termenul și starea în care se înapoiază bunurile nevândute | Reglementează finalizarea colaborării |
Predarea trebuie consemnată printr-un proces-verbal sau o anexă semnată de ambele părți. Documentul trebuie să permită identificarea fiecărui bun și să descrie starea acestuia la momentul primirii.
Pentru bunurile de valoare ridicată pot fi incluse fotografii, certificate de autenticitate, serii de identificare sau rapoarte de evaluare. Dacă există zgârieturi, urme de utilizare, componente lipsă sau alte defecte, acestea trebuie consemnate înainte ca bunul să fie expus spre vânzare.
Consignatarul trebuie să verifice inventarul și să semnaleze imediat diferențele. Acceptarea unui bun fără observații poate îngreuna ulterior stabilirea momentului în care s-a produs o deteriorare.
Prețul poate fi fixat direct de consignant sau poate fi determinat în limitele stabilite prin contract. Consignatarul nu ar trebui să acorde reduceri, să includă bunurile în campanii promoționale sau să le vândă în rate fără o autorizație clară.
Dacă prețul poate fi modificat în funcție de perioada de expunere, contractul trebuie să conțină un calendar. De exemplu, părțile pot conveni reducerea valorii după 30 sau 60 de zile, până la un preț minim sub care vânzarea nu este permisă.
În cazul produselor vândute online, trebuie stabilit dacă prețul afișat include costul transportului, comisioanele platformei sau alte taxe. Consignantul trebuie să cunoască suma netă pe care o va primi după finalizarea vânzării.
Consignatarul poate primi un procent din prețul fiecărui bun vândut sau o sumă fixă. Contractul trebuie să arate baza de calcul și dacă remunerația se determină înainte sau după scăderea taxelor, reducerilor și cheltuielilor de livrare.
Comisionul devine datorat în condițiile stabilite de părți, de regulă după realizarea vânzării și încasarea prețului. Dacă un cumpărător returnează bunul și primește banii înapoi, trebuie precizat dacă remunerația consignatarului se anulează sau se reportează.
Cheltuielile suplimentare pentru depozitare, fotografiere, promovare, ambalare sau reparații nu ar trebui deduse automat. Contractul trebuie să arate ce costuri sunt incluse în comision și pentru ce cheltuieli este necesară aprobarea prealabilă a consignantului.
Consignatarul trebuie să prezinte rapoarte periodice cu bunurile vândute, prețurile încasate, reducerile acordate, retururile și sumele reținute. Raportarea poate fi realizată săptămânal, lunar sau după fiecare tranzacție importantă.
Contractul trebuie să prevadă termenul în care banii sunt transferați consignantului. De exemplu, plata poate fi efectuată într-un anumit număr de zile de la încasarea prețului sau de la încheierea perioadei de raportare.
Consignantul trebuie să poată verifica vânzările și documentele aferente. Pentru o colaborare de durată poate fi prevăzut dreptul de a consulta evidențele referitoare la propriile bunuri și de a solicita clarificarea diferențelor.
Consignatarul trebuie să păstreze produsele în condiții corespunzătoare și să le folosească numai în scopul prezentării și vânzării. Bunurile nu trebuie împrumutate, folosite în interes personal, constituite drept garanție sau predate unei alte persoane fără acordul consignantului.
Contractul trebuie să reglementeze răspunderea pentru furt, incendiu, apă, manipulare necorespunzătoare sau deteriorare produsă de clienți. Pentru mărfurile de valoare ridicată poate fi solicitată o asigurare sau utilizarea unor măsuri speciale de securitate.
Dacă un bun este pierdut ori deteriorat, consignatarul trebuie să informeze imediat consignantul și să îi transmită documentele disponibile. Valoarea despăgubirii și metoda de evaluare trebuie stabilite prin contract.
La expirarea perioadei, bunurile care nu au fost vândute trebuie restituite în termenul convenit. Părțile pot decide și prelungirea perioadei de expunere, modificarea prețului sau înlocuirea produselor cu alte articole.
Restituirea trebuie consemnată printr-un proces-verbal care indică bunurile înapoiate și starea acestora. Consignantul trebuie să verifice produsele înainte de semnarea documentului fără obiecții.
Contractul poate prevedea cine suportă transportul și ambalarea bunurilor nevândute. Dacă proprietarul nu le ridică la termen, pot fi stabilite costuri rezonabile de depozitare și o procedură de notificare.
Contractul poate fi încheiat pentru o perioadă determinată sau nedeterminată. Codul civil prevede că raportul de consignație poate înceta prin revocarea sa de către consignant, prin renunțarea consignatarului, prin cauzele prevăzute în contract și în alte situații legate de încetarea existenței ori activității uneia dintre părți.
Documentul trebuie să stabilească termenul de notificare și modul în care sunt finalizate vânzările deja începute. La încetare trebuie clarificate bunurile existente, comenzile în curs, retururile, comisioanele și sumele care urmează să fie decontate.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este predarea produselor fără un inventar detaliat. O listă generală, fără cantitate, stare și valoare, nu oferă o bază suficientă pentru verificarea bunurilor la restituire.
O altă problemă este stabilirea unui comision fără explicarea modului de calcul. Părțile trebuie să știe dacă procentul se aplică la prețul afișat, la valoarea efectiv încasată sau la suma rămasă după reduceri și costuri.
Trebuie evitate și lipsa termenului de decontare, acordarea nelimitată a reducerilor, omiterea răspunderii pentru deteriorare și neclaritatea privind retururile cumpărătorilor. Contractul trebuie adaptat canalului real de vânzare și tipului bunurilor predate.
Un model de contract de consignație completat online ajută la organizarea datelor părților, a inventarului, prețurilor, comisionului și regulilor de decontare. Formularul poate fi adaptat pentru un magazin fizic, un magazin online sau pentru vânzarea ocazională a unor bunuri individuale.
După completare, documentul poate fi descărcat în format PDF sau DOC, verificat și pregătit pentru semnare. Contractul trebuie păstrat împreună cu procesele-verbale de predare și restituire, rapoartele de vânzări, facturile și dovezile plăților efectuate între părți.
Vrei să stabilești condițiile în care o firmă primește o sumă de bani cu titlu de împrumut? Complete…
Vrei să stabilești condițiile unei colaborări între două firme? Completează datele societăților, ser…
Vrei să angajezi un salariat pentru o perioadă determinată? Completează datele părților, funcția, sa…