Contract vanzare cumparare bunuri – model actualizat pentru anul 2026

Contract vânzare-cumpărare bunuri – ce trebuie să conțină

Un contract de vânzare-cumpărare bunuri este documentul prin care vânzătorul transmite sau se obligă să transmită cumpărătorului dreptul de proprietate asupra unor bunuri, în schimbul unui preț.

Contractul poate fi utilizat pentru o singură vânzare, pentru mai multe bunuri livrate simultan sau pentru o relație comercială în care comenzile sunt plasate periodic. Documentul trebuie să identifice clar produsele, cantitatea, calitatea, prețul, termenul de plată și condițiile de predare.

Modelul poate fi adaptat atât unei tranzacții între persoane fizice, cât și unei vânzări între două firme. Dacă vânzătorul este profesionist, iar cumpărătorul este consumator, clauzele trebuie completate cu drepturile obligatorii prevăzute de legislația privind protecția consumatorilor.

Pentru ce bunuri poate fi folosit contractul

Documentul este destinat în principal bunurilor mobile corporale. Acestea pot fi identificate individual sau prin caracteristici comune, cantitate și categorie.

Contractul poate fi utilizat pentru vânzarea:

• mobilierului și obiectelor pentru locuință;
• echipamentelor și utilajelor;
• produselor electronice;
• electrocasnicelor;
• materialelor de construcție;
• pieselor și accesoriilor;
• mărfurilor aflate în stoc;
• produselor fabricate la comandă;
• obiectelor de inventar;
• bunurilor second-hand;
• produselor alimentare sau nealimentare;
• unor loturi de produse destinate revânzării.

Pentru autoturisme, imobile, nave, arme, produse medicale sau alte bunuri supuse unor formalități speciale trebuie utilizat un contract adaptat reglementărilor aplicabile categoriei respective.

Cine sunt părțile contractului

Părțile sunt vânzătorul și cumpărătorul. Acestea pot fi persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi sau persoane juridice.

Dacă una dintre părți este o societate, contractul trebuie să includă:

• denumirea completă;
• forma juridică;
• sediul social;
• codul unic de înregistrare;
• numărul din registrul comerțului;
• contul bancar;
• numele reprezentantului;
• funcția și temeiul dreptului de reprezentare.

Pentru o persoană fizică se vor menționa numele, prenumele, domiciliul și datele actului de identitate, în măsura necesară identificării contractuale.

Informațiile care trebuie stabilite înainte de semnare

Descrierea bunurilor vândute

Bunurile trebuie descrise suficient de precis pentru a nu putea fi confundate cu alte produse. Descrierea poate fi introdusă direct în contract sau într-o anexă semnată de ambele părți.

Pentru fiecare bun pot fi indicate:

• denumirea comercială;
• marca și modelul;
• codul intern sau SKU;
• seria de fabricație;
• anul fabricației;
• culoarea și dimensiunile;
• materialul;
• cantitatea;
• starea nouă sau folosită;
• specificațiile tehnice;
• accesoriile incluse;
• documentele și instrucțiunile predate.

Dacă bunurile sunt prezentate printr-o mostră, un model sau un catalog, contractul trebuie să menționeze documentul de referință și versiunea acestuia.

Vânzarea unui bun individual determinat

Un bun este individual determinat atunci când poate fi identificat prin caracteristici proprii, precum seria, numărul de inventar sau alte elemente unice.

Această situație apare, de exemplu, la vânzarea:

• unui utilaj cu număr de serie;
• unui echipament identificat prin inventar;
• unui obiect de artă;
• unui telefon cu serie IMEI;
• unui aparat profesional;
• unui bun second-hand descris prin starea sa concretă.

Pentru un asemenea bun este recomandată anexarea unor fotografii și a unui proces-verbal în care este descrisă starea existentă la data vânzării.

Vânzarea bunurilor determinate generic

Bunurile generice sunt identificate prin categorie, cantitate, calitate și alte caracteristici comune. De exemplu, contractul poate avea ca obiect 1.000 de bucăți dintr-un anumit produs sau 20 de tone dintr-un material.

Documentul trebuie să precizeze:

• unitatea de măsură;
• toleranța cantitativă permisă;
• standardul de calitate;
• ambalajul;
• loturile acceptate;
• procedura de cântărire sau numărare;
• documentele care confirmă cantitatea.

Bunuri viitoare sau fabricate la comandă

Contractul poate avea ca obiect bunuri care nu există încă la data semnării, dar care urmează să fie fabricate sau produse. În această situație trebuie descrise specificațiile și etapele de realizare.

Este recomandată stabilirea:

• desenelor și dimensiunilor;
• materialelor utilizate;
• mostrei aprobate;
• termenului de producție;
• etapelor de verificare;
• condițiilor în care cumpărătorul poate solicita modificări;
• costurilor modificărilor;
• tratamentului avansului dacă producția este anulată.

Pentru vânzările către consumatori, contractele care au ca obiect bunuri ce urmează să fie fabricate sau produse sunt tratate de OUG nr. 140/2021 drept contracte de vânzare.

Starea bunurilor second-hand

Pentru un bun folosit trebuie descrise uzura, defecțiunile cunoscute, reparațiile efectuate și accesoriile lipsă. Formularea generală „bunul se vinde în starea în care se află” nu trebuie utilizată pentru a ascunde defecte cunoscute.

Contractul sau procesul-verbal poate indica:

• vechimea bunului;
• durata și intensitatea utilizării;
• defectele estetice;
• defecțiunile funcționale;
• piesele înlocuite;
• reparațiile necesare;
• testele efectuate;
• garanția oferită;
• fotografiile anexate.

Stabilirea prețului

Prețul trebuie să fie stabilit în bani sau să poată fi determinat printr-o metodă clară. Contractul trebuie să evite formulări precum „prețul va fi stabilit ulterior”, dacă nu există un mecanism obiectiv de calcul.

Pot fi menționate:

• prețul unitar;
• prețul total;
• moneda;
• valoarea fără TVA;
• valoarea TVA;
• valoarea cu TVA;
• costul ambalajului;
• costul transportului;
• taxele și cheltuielile suplimentare;
• reducerile comerciale;
• bonusurile sau rabaturile.

Dacă prețul depinde de greutatea sau cantitatea efectiv livrată, factura finală poate fi calculată în baza documentelor de recepție.

Modificarea prețului

Pentru contractele executate într-o perioadă mai lungă, părțile pot include o formulă de actualizare a prețului. Aceasta trebuie să se bazeze pe criterii verificabile.

Prețul poate fi influențat de:

• cursul valutar;
• prețul materiilor prime;
• costurile de transport;
• taxele vamale;
• modificările fiscale;
• un indice de preț stabilit;
• volumul efectiv achiziționat.

Documentul trebuie să precizeze termenul de notificare și dacă noul preț se aplică și comenzilor deja confirmate.

Plata prețului

Cumpărătorul poate plăti integral la semnare, în avans, la livrare sau în rate. Modalitatea aleasă trebuie indicată exact.

Contractul poate prevedea:

• valoarea avansului;
• data scadenței;
• contul bancar;
• plata numerar, în limitele legale;
• plata prin card;
• plata la livrare;
• ratele și datele acestora;
• documentul care confirmă plata;
• dobânda penalizatoare;
• dreptul vânzătorului de a suspenda predarea.

Avansul și arvuna

Avansul reprezintă o parte din preț plătită înainte de executarea completă a contractului. Documentul trebuie să stabilească ce se întâmplă cu suma dacă una dintre părți nu mai execută tranzacția.

Părțile nu trebuie să utilizeze termenii „avans”, „arvună” și „garanție” ca și cum ar avea întotdeauna aceleași efecte. Natura sumei și consecințele neexecutării trebuie exprimate clar.

Rezerva dreptului de proprietate

În special în vânzările cu plata în rate, părțile pot conveni ca dreptul de proprietate să rămână la vânzător până la achitarea integrală a prețului.

Clauza trebuie să precizeze:

• momentul transferului proprietății;
• dreptul cumpărătorului de a utiliza bunul;
• interdicția revânzării sau grevării;
• obligația de păstrare;
• asigurarea bunului;
• procedura de recuperare în caz de neplată;
• tratamentul sumelor deja achitate.

Transferul dreptului de proprietate și transferul riscului nu trebuie confundate. Părțile pot stabili momente diferite, în limitele regulilor aplicabile.

Predarea bunurilor

Vânzătorul trebuie să predea bunurile la data și în locul convenite. Predarea poate avea loc la sediul vânzătorului, la depozitul cumpărătorului sau într-un alt punct stabilit.

Contractul trebuie să indice:

• adresa de predare;
• data sau intervalul livrării;
• programul de recepție;
• persoana de contact;
• documentele de transport;
• condițiile de descărcare;
• ambalarea;
• costurile transportului;
• consecințele refuzului nejustificat al primirii.

Livrarea în mai multe tranșe

Dacă bunurile sunt predate în loturi sau tranșe, contractul trebuie să includă un calendar de livrare.

Pentru fiecare tranșă pot fi stabilite:

• cantitatea;
• data livrării;
• prețul aferent;
• documentele necesare;
• termenul de plată;
• efectul întârzierii unei tranșe asupra celorlalte;
• posibilitatea livrării parțiale.

Transportul bunurilor

Părțile trebuie să stabilească cine alege transportatorul, cine achită transportul și cine răspunde pentru ambalarea produselor.

Contractul poate preciza:

• tipul mijlocului de transport;
• condițiile de temperatură;
• asigurarea mărfii;
• documentele de însoțire;
• dreptul cumpărătorului de a urmări livrarea;
• răspunderea pentru întârzierile transportatorului;
• procedura pentru coletele deteriorate.

În contractele internaționale pot fi utilizate reguli Incoterms, cu indicarea expresă a regulii, locului și versiunii aplicabile.

Transferul riscului

Contractul trebuie să arate de la ce moment cumpărătorul suportă riscul pierderii sau deteriorării fortuite a bunurilor. Momentul poate fi legat de predare, de recepție sau de remiterea către transportator, în funcție de natura tranzacției și de clauzele convenite.

Pentru a evita disputele, trebuie precizat:

• cine răspunde dacă marfa este deteriorată în transport;
• cine formulează reclamația împotriva transportatorului;
• cine suportă franșiza asigurării;
• ce documente trebuie întocmite la constatarea pagubei;
• dacă transferul riscului coincide cu transferul proprietății.

Recepția cantitativă

La predare, cumpărătorul trebuie să verifice dacă numărul, greutatea sau volumul bunurilor corespund documentelor.

Recepția cantitativă poate include:

• numărarea coletelor;
• cântărirea mărfii;
• verificarea sigiliilor;
• compararea cu avizul;
• menționarea lipsurilor;
• fotografierea ambalajelor;
• semnarea cu rezerve a documentului de transport.

Contractul trebuie să stabilească termenul în care lipsurile care nu puteau fi observate imediat pot fi notificate.

Recepția calitativă

Recepția calitativă urmărește dacă produsele corespund specificațiilor contractuale, mostrelor și standardelor stabilite.

Verificarea poate privi:

• aspectul și finisajele;
• dimensiunile;
• compoziția;
• funcționarea;
• performanțele tehnice;
• documentele de conformitate;
• termenul de valabilitate;
• ambalarea și etichetarea;
• accesoriile și instrucțiunile.

Procesul-verbal de predare-primire

Pentru bunurile valoroase sau complexe este recomandat un proces-verbal separat. Acesta trebuie semnat de reprezentanții autorizați ai ambelor părți.

Documentul poate conține:

• data și locul predării;
• lista bunurilor;
• seriile de identificare;
• cantitatea;
• starea aparentă;
• testele efectuate;
• documentele predate;
• rezervele cumpărătorului;
• termenul pentru remediere;
• semnăturile persoanelor prezente.

Obligațiile vânzătorului

În funcție de contract, vânzătorul poate avea obligația:

• să predea bunurile convenite;
• să respecte cantitatea și calitatea;
• să livreze la termen;
• să asigure ambalarea corespunzătoare;
• să transmită documentele de proprietate și utilizare;
• să furnizeze instrucțiuni;
• să informeze despre riscurile cunoscute;
• să remedieze defectele;
• să răspundă pentru evicțiune și vicii;
• să păstreze bunurile până la predare.

Obligațiile cumpărătorului

Cumpărătorul poate avea obligația:

• să plătească prețul;
• să preia bunurile;
• să asigure accesul pentru livrare;
• să verifice marfa;
• să notifice lipsurile și defectele;
• să utilizeze bunurile potrivit instrucțiunilor;
• să păstreze bunurile contestate până la verificare;
• să nu revândă produse neconforme;
• să restituie ambalajele returnabile.

Garanția contra evicțiunii

Vânzătorul trebuie să transmită un drept care să poată fi folosit de cumpărător fără ca un terț să îl înlăture în baza unui drept anterior sau a unei situații imputabile vânzătorului.

Contractul poate include declarații potrivit cărora:

• vânzătorul este proprietarul bunurilor;
• bunurile nu sunt furate;
• nu sunt sechestrate;
• nu sunt revendicate de un terț;
• nu sunt grevate de garanții nedeclarate;
• vânzarea nu încalcă drepturi de proprietate intelectuală.

Garanția contra viciilor ascunse

Un viciu ascuns este o problemă care nu putea fi descoperită printr-o verificare obișnuită la cumpărare și care face bunul impropriu utilizării sau îi reduce în mod semnificativ valoarea ori utilitatea.

Părțile trebuie să distingă între:

• uzura normală;
• defectele declarate și acceptate;
• defectele apărute prin folosire incorectă;
• viciile existente la momentul transferului;
• defecțiunile produse după predare;
• neconformitatea față de specificații.

Clauzele prin care garanția este limitată trebuie analizate în funcție de calitatea părților și de faptul că vânzătorul cunoștea sau nu defectul. Regulile Codului civil privind vânzarea și garanția contra viciilor rămân relevante pentru raporturile care nu sunt reglementate exclusiv de normele speciale de protecție a consumatorului.

Vânzarea între două firme

Într-un contract B2B, părțile pot negocia mai detaliat termenele de recepție, limitele răspunderii, penalitățile și procedura reclamațiilor.

Este recomandată stabilirea:

• unui termen scurt pentru defectele aparente;
• unei proceduri pentru viciile ascunse;
• persoanelor autorizate să formuleze reclamații;
• documentelor necesare;
• dreptului vânzătorului de a inspecta produsele;
• remediilor disponibile;
• limitei totale a răspunderii;
• excluderilor care nu sunt permise de lege.

Vânzarea către un consumator

Atunci când vânzătorul acționează profesional, iar cumpărătorul este o persoană fizică ce achiziționează bunul în afara activității sale profesionale, se aplică OUG nr. 140/2021.

Bunurile trebuie să respecte descrierea, tipul, cantitatea și calitatea convenite, să fie potrivite scopului acceptat de vânzător și să fie livrate împreună cu accesoriile, instrucțiunile și actualizările prevăzute. De asemenea, trebuie să aibă caracteristicile normale pe care consumatorul le poate aștepta în mod rezonabil.

Răspunderea legală pentru neconformitate

Vânzătorul răspunde față de consumator pentru neconformitatea existentă la livrare și constatată în termen de doi ani. Pentru bunurile de ocazie poate fi convenită o perioadă mai scurtă, dar aceasta nu poate fi mai mică de un an.

Neconformitatea constatată în termen de un an de la livrare este prezumată a fi existat la momentul livrării, până la proba contrarie, cu excepțiile legate de natura bunului sau a defectului.

Remediile consumatorului

În cazul unei neconformități, consumatorul poate solicita aducerea bunului în conformitate, reducerea proporțională a prețului sau încetarea contractului, în condițiile legii.

Pentru aducerea în conformitate, consumatorul poate opta între reparație și înlocuire, dacă măsura aleasă nu este imposibilă sau disproporționat de costisitoare.

Reparația sau înlocuirea trebuie realizată fără costuri, într-un termen rezonabil care nu poate depăși 15 zile calendaristice de la informarea vânzătorului și stabilirea în scris a termenului. Consumatorii beneficiază de înlocuire dacă neconformitatea este constatată la scurt timp după livrare, fără a depăși 30 de zile calendaristice.

Garanția comercială

Garanția comercială este un angajament suplimentar oferit de vânzător sau producător. Aceasta nu înlocuiește și nu reduce drepturile rezultate din garanția legală de conformitate.

Certificatul poate preciza:

• durata garanției;
• teritoriul;
• bunurile și componentele acoperite;
• operațiunile oferite;
• unitățile de service;
• costurile suportate;
• situațiile excluse;
• procedura de sesizare.

Vânzarea online și dreptul de retragere

În cazul contractelor la distanță încheiate cu consumatori, cumpărătorul beneficiază, de regulă, de un termen de retragere de 14 zile, calculat pentru bunuri din ziua în care consumatorul sau persoana indicată de acesta intră în posesia fizică a produsului. Există excepții, inclusiv pentru anumite bunuri personalizate, produse perisabile sau produse sigilate care nu pot fi returnate din motive de sănătate ori igienă după desigilare.

Din 19 iunie 2026, profesionistul care încheie contracte la distanță printr-o interfață online trebuie să ofere consumatorului o funcție de retragere vizibilă și ușor accesibilă, etichetată printr-o formulare precum „retrageți-vă din contract aici”, precum și o funcție separată de confirmare.

Returul nu este același lucru cu garanția

Dreptul de retragere permite consumatorului să renunțe la un contract la distanță în termenul aplicabil, chiar dacă bunul nu este defect.

Garanția de conformitate se aplică atunci când produsul nu respectă contractul sau caracteristicile pe care trebuie să le aibă.

Într-un contract între două firme nu există automat un drept general de retur în 14 zile. Un asemenea drept trebuie să rezulte din contract sau din politica comercială acceptată de vânzător.

Reclamațiile privind bunurile

Contractul trebuie să descrie modul în care cumpărătorul notifică problemele.

Reclamația poate include:

• numărul contractului sau al facturii;
• denumirea produsului;
• seria sau lotul;
• cantitatea afectată;
• descrierea problemei;
• data constatării;
• fotografii și înregistrări;
• procesul-verbal al transportatorului;
• măsura solicitată;
• datele de contact.

Produse neconforme sau livrate greșit

Dacă vânzătorul livrează alte bunuri, o cantitate diferită sau produse care nu respectă specificațiile, cumpărătorul trebuie să le separe și să evite utilizarea ori revânzarea până la clarificare.

Părțile pot conveni:

• înlocuirea produselor;
• completarea cantității;
• reducerea prețului;
• repararea;
• returnarea;
• emiterea unei facturi de corecție;
• încetarea totală sau parțială a contractului.

Penalități pentru întârzierea plății

Contractul poate prevedea dobânzi sau penalități pentru plata efectuată după scadență. Valoarea și formula trebuie să fie clare.

Documentul trebuie să indice:

• procentul aplicabil;
• baza de calcul;
• data de la care curge penalitatea;
• dacă este necesară notificarea;
• plafonul, dacă există;
• dreptul de suspendare a livrării;
• dreptul de reziliere.

Penalități pentru întârzierea livrării

Cumpărătorul poate solicita includerea unei penalități dacă termenul de livrare este esențial. Clauza trebuie să țină cont de cauzele întârzierii și de eventualele modificări cerute de cumpărător.

Pot fi exceptate întârzierile produse prin:

• lipsa informațiilor necesare;
• modificarea comenzii;
• refuzul primirii;
• neplata avansului;
• forță majoră;
• fapta transportatorului ales de cumpărător.

Rezilierea pentru neplată

Vânzătorul poate solicita încetarea contractului dacă prețul nu este plătit la termen și cumpărătorul nu remediază încălcarea în perioada acordată.

Contractul trebuie să reglementeze:

• notificarea întârzierii;
• termenul de remediere;
• suspendarea livrării;
• scadența anticipată a ratelor;
• returnarea bunurilor, dacă proprietatea a fost rezervată;
• penalitățile;
• despăgubirile;
• situația avansului.

Rezilierea pentru nelivrare

Cumpărătorul poate solicita încetarea contractului dacă vânzătorul nu livrează bunurile în termenul esențial sau nu remediază întârzierea într-o perioadă suplimentară rezonabilă.

Părțile trebuie să clarifice dacă încetarea privește:

• întregul contract;
• numai bunurile nelivrate;
• o singură tranșă;
• produsele care nu mai pot fi utilizate împreună cu cele lipsă.

Forța majoră

Contractul poate reglementa evenimentele externe care împiedică temporar sau definitiv executarea obligațiilor.

Clauza trebuie să prevadă:

• obligația de notificare;
• termenul notificării;
• dovezile necesare;
• suspendarea obligațiilor;
• reducerea efectelor evenimentului;
• dreptul de încetare dacă situația continuă;
• tratamentul sumelor și bunurilor deja predate.

Lipsa obișnuită de lichidități sau scăderea vânzărilor nu trebuie calificată automat drept forță majoră.

Răspunderea pentru prejudicii

Părțile pot reglementa răspunderea pentru daunele produse prin nelivrare, neplată, defecte, divulgarea informațiilor sau încălcarea altor obligații.

Clauza poate preciza:

• prejudiciile directe;
• profitul nerealizat;
• costurile de transport și depozitare;
• cheltuielile pentru remediere;
• limita totală a răspunderii;
• situațiile care nu sunt supuse limitării;
• obligația de reducere a prejudiciului.

Documentele care însoțesc bunurile

În funcție de natura produselor, vânzătorul poate avea obligația să predea:

• factura;
• avizul de însoțire;
• certificatul de garanție;
• declarația de conformitate;
• instrucțiunile de utilizare;
• fișa tehnică;
• certificatul de calitate;
• documentele de origine;
• documentele de service;
• licențele sau codurile asociate produsului.

Ambalajele returnabile

Dacă produsele sunt livrate pe paleți, în recipiente sau ambalaje care trebuie restituite, contractul trebuie să prevadă valoarea și termenul returnării.

Se pot stabili:

• numărul ambalajelor;
• garanția reținută;
• starea acceptată la retur;
• costurile de transport;
• penalitatea pentru pierdere;
• termenul restituirii;
• documentele de predare.

Confidențialitatea

În contractele comerciale, părțile pot proteja prețurile, reducerile, specificațiile, listele de clienți și informațiile tehnice.

Clauza trebuie să precizeze:

• informațiile protejate;
• persoanele care pot avea acces;
• scopul utilizării;
• durata obligației;
• excepțiile pentru informațiile publice;
• consecințele divulgării.

Legea aplicabilă și soluționarea litigiilor

Contractul trebuie să stabilească legea aplicabilă și modul de soluționare a disputelor, în special atunci când părțile sunt din state diferite.

Documentul poate prevedea:

• negocierea amiabilă;
• medierea;
• competența instanțelor;
• arbitrajul;
• locul procedurii;
• limba contractului;
• versiunea lingvistică predominantă.

Semnarea contractului

Contractul de vânzare a bunurilor mobile poate fi încheiat, în mod obișnuit, sub semnătură privată. Forma notarială poate fi aleasă voluntar sau poate deveni necesară dacă tranzacția include alte acte supuse unei forme speciale.

Documentul poate fi semnat:

• olograf;
• prin semnătură electronică;
• în exemplare separate;
• prin reprezentanți autorizați.

Fiecare parte trebuie să păstreze contractul, anexele, comenzile, confirmările, facturile și documentele de predare.

Greșeli frecvente la redactarea contractului

Printre cele mai frecvente probleme se află:

• descrierea prea generală a bunurilor;
• lipsa seriilor și a codurilor;
• neprecizarea stării produselor folosite;
• lipsa prețului cu sau fără TVA;
• confundarea avansului cu arvuna;
• neprecizarea momentului transferului riscului;
• lipsa procedurii de recepție;
• termene de reclamație imposibil de aplicat;
• excluderea nelegală a drepturilor consumatorului;
• confundarea returului cu garanția;
• lipsa procedurii pentru viciile ascunse;
• neclarificarea transportului;
• lipsa efectelor neplății;
• neprecizarea documentelor predate;
• semnarea de către un reprezentant neautorizat.

Ce trebuie verificat înainte de semnare

Înainte de semnare este recomandată verificarea:

• identității și dreptului de reprezentare al părților;
• dreptului vânzătorului asupra bunurilor;
• descrierii și cantității;
• stării produselor;
• prețului și TVA-ului;
• avansului și scadenței;
• locului și termenului de predare;
• persoanei care suportă transportul;
• momentului transferului proprietății;
• momentului transferului riscului;
• procedurii de recepție;
• garanțiilor;
• drepturilor consumatorului, dacă este cazul;
• penalităților și cauzelor de încetare;
• documentelor anexate;
• semnăturilor pe toate exemplarele.

Întrebări frecvente despre contractul de vânzare-cumpărare bunuri

Este obligatoriu un contract scris?

Pentru numeroase bunuri mobile, vânzarea poate fi încheiată fără formă autentică. Documentul scris este însă recomandat pentru dovedirea bunurilor, prețului, plății și condițiilor de predare.

Factura poate înlocui contractul?

Factura dovedește informații comerciale importante, dar poate să nu conțină toate clauzele privind predarea, garanția, riscul, reclamațiile și încetarea. Pentru tranzacțiile importante este recomandat și un contract.

Când devine cumpărătorul proprietar?

Momentul depinde de natura bunurilor și de clauzele contractului. Părțile pot include o rezervă a proprietății până la plata integrală.

Cine suportă riscul în timpul transportului?

Contractul trebuie să indice momentul transferului riscului și persoana care alege transportatorul. Lipsa unei clauze clare poate genera dispute dacă marfa este pierdută sau deteriorată.

Pot fi vândute bunuri care nu sunt încă fabricate?

Da. Contractul trebuie să descrie specificațiile, termenul de producție, aprobarea mostrei și condițiile în care cumpărătorul poate solicita modificări.

Poate fi vândut un bun cu defecte?

Da, dacă defectele sunt comunicate clar și cumpărătorul le acceptă în cunoștință de cauză. Vânzătorul nu trebuie să ascundă problemele cunoscute.

O firmă are drept de retur în 14 zile?

Nu automat. Dreptul legal de retragere de 14 zile este asociat în principal contractelor la distanță încheiate între profesioniști și consumatori. Între firme, returul trebuie prevăzut contractual.

Cât durează garanția legală pentru un consumator?

Vânzătorul răspunde, în general, pentru neconformitățile constatate în termen de doi ani de la livrare. Pentru bunurile second-hand poate fi convenită o perioadă de minimum un an.

În cât timp trebuie reparat un produs neconform?

În relația cu un consumator, repararea sau înlocuirea trebuie realizată fără costuri și într-un termen rezonabil care nu poate depăși 15 zile calendaristice, stabilit în scris.

Cumpărătorul poate refuza bunurile?

Poate refuza bunurile dacă acestea nu corespund în mod relevant contractului, dacă livrarea este incompletă sau dacă există un alt motiv prevăzut de document ori de lege. Refuzul trebuie justificat și consemnat.

Ce se întâmplă dacă prețul nu este plătit?

Vânzătorul poate solicita plata, penalități, suspendarea livrărilor sau încetarea contractului, potrivit clauzelor și regulilor aplicabile.

Este necesar un proces-verbal de predare?

Nu pentru orice produs, dar este recomandat pentru utilaje, echipamente, bunuri scumpe sau produse care trebuie testate la livrare.

Poate cumpărătorul solicita reducerea prețului?

Da, dacă bunurile sunt neconforme și sunt îndeplinite condițiile contractuale sau legale. În raporturile cu consumatorii, reducerea proporțională este unul dintre remediile prevăzute de OUG nr. 140/2021.

Contractul poate fi semnat electronic?

Da, dacă metoda utilizată permite identificarea semnatarului, exprimarea acordului și păstrarea documentului într-o formă care poate fi prezentată ulterior.

Ce document este potrivit pentru livrări periodice?

Părțile pot încheia un contract-cadru de vânzare sau furnizare, iar pentru fiecare livrare pot utiliza comenzi, confirmări, avize și facturi.