Cerere de divort – model actualizat pentru anul 2026

Cerere de divort pentru desfacerea legală a căsătoriei

Cerere de divort este documentul prin care unul dintre soți sau ambii soți solicită desfacerea căsătoriei. În funcție de existența acordului, a copiilor minori și a neînțelegerilor privind numele, locuința copiilor ori obligațiile părinților, divorțul poate fi soluționat de instanța de judecată, de notarul public sau, în anumite condiții, de ofițerul de stare civilă.

Documentul trebuie adaptat procedurii alese. O cerere adresată judecătoriei trebuie să cuprindă elementele unei cereri de chemare în judecată, motivele desfacerii căsătoriei și solicitările suplimentare. Cererea depusă la notar sau la serviciul de stare civilă se bazează pe acordul soților și respectă o procedură diferită.

Divorțul nu rezolvă automat toate problemele dintre foștii soți. Situația copiilor, numele după căsătorie, locuința familiei, întreținerea, bunurile comune și eventualele despăgubiri trebuie analizate separat și introduse în cerere atunci când se dorește soluționarea lor în același dosar.

În ce situații poate fi depusă o cerere de divort

Codul civil permite divorțul prin acordul soților, atunci când raporturile dintre aceștia sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani sau la solicitarea soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Divorțul prin acord poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă soții au sau nu copii minori. Dacă numai unul dintre soți depune cererea, celălalt poate accepta divorțul în cadrul procedurii judiciare.

Atunci când acordul nu există, soțul care solicită divorțul trebuie să indice temeiul și împrejurările pe care își bazează cererea. Într-un asemenea dosar pot fi necesare înscrisuri, martori sau alte probe care să demonstreze că raporturile dintre soți sunt grav afectate ori că este îndeplinit un alt motiv legal.

Divorț la instanță, notar sau stare civilă

Instanța poate soluționa toate formele de divorț, inclusiv situațiile în care soții nu sunt de acord sau există neînțelegeri privind copiii și celelalte efecte ale separării. Procedura notarială este disponibilă numai prin acord și poate fi folosită inclusiv atunci când există copii minori, dacă soții se înțeleg asupra tuturor aspectelor obligatorii și soluția respectă interesul copilului.

Divorțul administrativ, în fața ofițerului de stare civilă, poate fi solicitat prin acordul soților atunci când aceștia nu au împreună copii minori. Cererea se depune și se semnează personal de ambii soți, iar autoritatea acordă un termen de 30 de zile calendaristice pentru o eventuală retragere.

Alegerea procedurii trebuie făcută înainte de redactarea documentului. Un model destinat instanței nu trebuie depus automat la notar sau la primărie, deoarece instituțiile solicită formulare și documente diferite.

Ce trebuie să conțină cererea adresată instanței

Cererea de divorț trebuie să includă datele soților, instanța competentă, obiectul solicitării și motivele divorțului. Dacă există copii minori comuni sau adoptați, numele acestora trebuie menționate. Dacă soții nu au copii minori, această împrejurare trebuie declarată expres.

• numele, domiciliul și datele de identificare ale reclamantului și pârâtului;
• instanța căreia îi este adresată cererea;
• data și locul încheierii căsătoriei;
• numărul actului sau certificatului de căsătorie;
• temeiul și motivele pentru care se solicită divorțul;
• numele și datele copiilor minori, dacă există;
• solicitările privind numele, copiii și celelalte efecte ale divorțului;
• probele, documentele anexate, data și semnătura.

La cererea adresată instanței se atașează o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, copiile certificatelor de naștere ale copiilor minori. Soții pot atașa și înțelegerea obținută prin mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și la aspectele accesorii.

Solicitările suplimentare care pot fi incluse

Instanța poate soluționa, la cererea părților, aspecte precum numele după divorț, locuința familiei, despăgubirile, obligația de întreținere între foștii soți și partajul. Dacă există copii minori, instanța se pronunță asupra autorității părintești și contribuției la creșterea acestora chiar dacă aceste solicitări nu au fost formulate expres.

La ce judecătorie se depune cererea de divorț

În mod obișnuit, cererea este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află ultima locuință comună a soților. Dacă aceștia nu au avut o locuință comună sau niciunul nu mai locuiește în circumscripția respectivă, competența revine judecătoriei de la locuința pârâtului. Dacă pârâtul nu locuiește în România, poate fi competentă judecătoria de la locuința reclamantului.

Dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în țară, aceștia pot conveni expres să depună cererea la orice judecătorie din România. În lipsa acordului, competența aparține Judecătoriei Sectorului 5 București.

Alegerea instanței greșite poate întârzia soluționarea, deoarece dosarul poate fi trimis instanței competente. Înainte de depunere trebuie verificată locuința efectivă a soților, nu numai domiciliul înscris formal în actul de identitate.

Cererea de divorț atunci când există copii minori

Într-un divorț cu copii, interesul superior al copilului are prioritate. Cererea trebuie să prezinte propunerile privind locuința minorului, exercitarea autorității părintești, contribuția fiecărui părinte și programul de legături personale.

În procedura notarială, soții trebuie să fie de acord asupra exercitării în comun a autorității părintești, locuinței copilului, programului de relații personale și contribuției la cheltuielile de creștere. Este obligatoriu raportul de anchetă psihosocială, iar notarul nu poate admite cererea dacă acordul nu este în interesul copilului.

În instanță, părinții pot prezenta o înțelegere, însă judecătorul verifică dacă aceasta protejează copilul. În funcție de vârstă și de circumstanțe, minorul poate fi ascultat în condițiile legii.

Divorțul prin acord la notar sau la starea civilă

Cererea notarială se depune de soți împreună, iar notarul acordă termenul legal de reflecție. După expirarea acestuia, soții trebuie să confirme că stăruie în divorț și că acordul lor este liber și neviciat. Dacă sunt îndeplinite condițiile, notarul eliberează certificatul de divorț.

Pentru procedura administrativă sunt solicitate, în principal, certificatele de naștere și de căsătorie ale soților, actele de identitate în original și dovada achitării taxei stabilite pentru procedură.

Dacă notarul sau ofițerul de stare civilă respinge cererea, soții se pot adresa instanței pentru pronunțarea divorțului prin acord sau în baza unui alt motiv legal.

Taxa judiciară și celelalte costuri ale procedurii

Pentru cererea de divorț adresată instanței se achită o taxă judiciară de timbru. Forma consolidată a OUG nr. 80/2013 stabilește o taxă de 200 lei pentru cererile întemeiate pe acord, motive temeinice sau separarea în fapt și o taxă de 50 lei pentru divorțul solicitat din cauza stării de sănătate. Cererile privind despăgubirile sau prestația compensatorie pot fi taxate separat.

Pe lângă taxă pot exista costuri pentru avocat, copii, traduceri, legalizări, expertize sau alte probe. În procedura notarială se achită onorariul notarului, diferențiat inclusiv în funcție de existența copiilor minori.

Valorile și modalitatea de plată trebuie verificate la momentul depunerii, deoarece taxele și procedurile administrative pot fi modificate.

Cele mai frecvente greșeli la redactarea cererii

O cerere incompletă poate fi pusă în vedere pentru regularizare și poate întârzia stabilirea primului termen. Documentul trebuie să reflecte situația reală și să conțină solicitări care nu se contrazic.

• depunerea la o judecătorie care nu este competentă teritorial;
• omiterea copiilor minori sau a certificatelor lor de naștere;
• neindicarea clară a motivului ori temeiului divorțului;
• confundarea divorțului prin acord cu divorțul din culpă;
• lipsa solicitării privind numele purtat după divorț;
• formularea vagă a cererilor referitoare la copii;
• presupunerea că partajul bunurilor se realizează automat;
• depunerea fără taxa judiciară și documentele necesare.

O altă greșeală este descrierea conflictelor prin acuzații foarte generale, fără legătură cu motivul legal și fără indicarea probelor. Cererea trebuie să fie suficient de concretă, dar să evite detaliile irelevante și limbajul ofensator.

De ce este util un formular pregătit pentru completare

Un model structurat ajută solicitantul să introducă datele soților, informațiile despre căsătorie, copiii minori și cererile accesorii. Câmpurile pregătite reduc riscul omiterii unor elemente obligatorii și facilitează organizarea documentelor anexate.

Formularul economisește timp și oferă o structură clară, dar trebuie adaptat procedurii și motivului concret. Un divorț prin acord fără copii este diferit de un divorț contestat în care se solicită stabilirea locuinței copilului, pensie de întreținere și partaj.

În situațiile conflictuale, cu bunuri importante, violență, datorii sau neînțelegeri privind copiii, este recomandată verificarea individuală a cererii înainte de depunere.

O cerere corectă clarifică efectele divorțului de la început

Cererea de divorț trebuie să identifice soții, căsătoria, motivul desfacerii și toate solicitările care trebuie soluționate. Procedura poate avea loc la instanță, la notar sau la starea civilă, în funcție de acordul soților și existența copiilor minori. Pentru instanță trebuie verificată judecătoria competentă, trebuie anexate certificatele necesare și trebuie achitată taxa judiciară. Aspectele privind copiii, numele și bunurile nu trebuie lăsate neclarificate. Un formular pregătit simplifică redactarea, însă fiecare secțiune trebuie adaptată situației familiale și efectelor juridice urmărite.